- a rămâne neclintit
- v. \a rămâne neclintit pe poziţie
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a rămâne neclintit
Look at other dictionaries:
rămâne — RĂMẤNE, rămấn, vb. III. 1. intranz. (Despre fiinţe) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găseşte. ♢ expr. Rămâi cu bine (sau sănătos,… … Dicționar Român
persista — PERSISTÁ, persíst, vb. I. intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se menţină; a se menţine, a dura, a dăinui. – Din fr. persister. Trimis … Dicționar Român
înţepeni — ÎNŢEPENÍ, înţepenesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni ţeapăn, a nu şi mai putea mişca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. tranz. şi refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ refl. fig. A rămâne neclintit într o … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
fix — FIX, Ă, ficşi, xe, adj. l.(Adesea adverbial) Care nu şi schimbă locul sau poziţia; nemişcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află ataşat. Şurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se… … Dicționar Român
ţintui — ŢINTUÍ, ţintuiesc, vb. IV. tranz. 1. A prinde, a înţepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ţinte; a pironi. ♢ expr. A ţintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera. ♦ A înfige, a bate… … Dicționar Român
tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… … Dicționar Român
piatră — PIÁTRĂ, pietre, s.f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură şi casantă răspândite la suprafaţa sau în interiorul pământului; (şi la pl.) fragment de dimensiuni şi de forme diferite dintr o astfel de rocă; p. ext. material… … Dicționar Român
stabil — STABÍL, Ă, stabili, e, adj. 1. Care este bine aşezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanţe) Care nu se descompune de la sine; care nu… … Dicționar Român
stărui — STĂRUÍ, stắrui, vb. IV. intranz. 1. A ruga insistent şi în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într o acţiune, într un sentiment, într o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A… … Dicționar Român
